In virtutea unei experiente repetate si necesare pana la urma, aceea a mijloacelor de transport in comun -inca o tema recurenta in preocuparile mele socio-textuale- teoretic, bucurestenii, au invatat doua lucruri aflate in raport de "polaritate" :
1. Butonul de la tramvai se apasa, in timp ce 2, cel de la metrou nu se (mai) apasa [decat daca se aprinde], pentru deschiderea usilor. Asadar chestiunea e simpla; si totusi sunt destui care nu par sa aiba aceeasi parere:
A) Sunt aia din metrou care inca nu au inteles mecanismul cu usile, butonul si luminita. Sau efectiv refuza sa inteleaga, de data asta dintr-un soi de "orgoliu butonal", caci nici nu opreste bine in statie, ca si intind mana sa apese insistent, nu de putine ori cu o anume enervare, pentru ca apoi usile sa se deschida dupa propria logica, dar aceasta deschidere "de la ei" sa coincida cu forta (inutila, fireste) exercitata de degetul perseverent, iar eroul nostru sa iasa triumfator, cu superioritatea succesului intiparita in privire;
B) Apoi sunt aia din tramvai, de 2 categorii: 1. cei care stau ca idiotii - absenti sau pur si simplu ignoranti, desi e greu de crezut ca inca n-au sesizat "skepsisul" - asteptand in zadar deschiderea automata a usilor pana se trezeste unul in ultimul moment, care sa strige "apasati butonul!"; si 2. cei care, dintr-o precautie excesiva, fie te-ntreaba - desi tocmai te-ai orientat in mod vizibil spre usa - daca cobori, fie incep sa apese repetat pe buton, in aceeasi disperare amintita, inca dinainte ca tramvaiul sa ajunga in statie, sau sa aiba ei senzatia inteligenta ca tu ai uitat sa apesi, avand ocazia sa-ti atraga atentia - prematur - si sa-si afiseze apoi triumful absurd.
Tot acest minutios demers arata cum noi (inca) nu avem la dispozitie un sistem de norme comportamentale, un cod al gesturilor sociale, care, folosite adecvat, sa ne normalizeze relatiile chiar si-n cele mai banale contexte.
:)) buna observatie.
RăspundețiȘtergere