zero barat

Cuvantul “decizie” scris pe o foaie alba, nu produce schimbarea , nu construieste, nu are continuitate , e de fapt “nota” contrastanta, atribuita unui “nul”.
Intre a face o schimbare, si a avea senzatia “inteligenta” de a fi facut o schimbare, e un drum pavat cu intentii bune, care la un moment dat, in functie de factorul determinant, sfarseste la doua adrese diametral opuse. Intervine urmatoarea intrebare: cui ii este destinat drumul? Tie, voua, trecutului, potentialului ? Bineinteles, oricine e capabil de iubire, va alege pluralul…ala care de regula, da cu virgula. Motivatia este virgula/ factorul determinant : frica de a nu fi parasit, singuratatea, si pana la urma, iubirea de sine. Decizia de a face o schimbare, pornind de la acest (i)rationament.. exclude pluralul, in sensul ca actiunea genereaza reactiune ( egala ca marime si directie, dar de sens opus). Simplificare: faptul ca tarasti un om dupa tine, nu inseamna ca aleargi impreuna cu cineva, sau ca nu-i simti greutatea...nu se numeste constructie modelarea aerului cu aer, iar la fel de bine muzica nu inseamna nimic daca audienta nu aude. Frica imprima un efect unilateral. Responsabilitatea porneste dinspre tine, spre celalalt, iar in cazul fricii/constructiei “aerului” aduna in plamani cat oxigen si hidrogen crezi ca este necesar pentru a creea, apa din care sa inveti sa bei cu masura, atunci cand vei porni pe drumul catre noua adresa.
Schimbarea de drag, destinata unui “voua”, este simpla decizie de a acorda sansa dialogului, si de a nu te sustrage examenelor zilnice, cea fara de care nota de finess dintre “acasa” si “in casa”, a celor doua adrese devine imperceptibila