zero barat

Cuvantul “decizie” scris pe o foaie alba, nu produce schimbarea , nu construieste, nu are continuitate , e de fapt “nota” contrastanta, atribuita unui “nul”.
Intre a face o schimbare, si a avea senzatia “inteligenta” de a fi facut o schimbare, e un drum pavat cu intentii bune, care la un moment dat, in functie de factorul determinant, sfarseste la doua adrese diametral opuse. Intervine urmatoarea intrebare: cui ii este destinat drumul? Tie, voua, trecutului, potentialului ? Bineinteles, oricine e capabil de iubire, va alege pluralul…ala care de regula, da cu virgula. Motivatia este virgula/ factorul determinant : frica de a nu fi parasit, singuratatea, si pana la urma, iubirea de sine. Decizia de a face o schimbare, pornind de la acest (i)rationament.. exclude pluralul, in sensul ca actiunea genereaza reactiune ( egala ca marime si directie, dar de sens opus). Simplificare: faptul ca tarasti un om dupa tine, nu inseamna ca aleargi impreuna cu cineva, sau ca nu-i simti greutatea...nu se numeste constructie modelarea aerului cu aer, iar la fel de bine muzica nu inseamna nimic daca audienta nu aude. Frica imprima un efect unilateral. Responsabilitatea porneste dinspre tine, spre celalalt, iar in cazul fricii/constructiei “aerului” aduna in plamani cat oxigen si hidrogen crezi ca este necesar pentru a creea, apa din care sa inveti sa bei cu masura, atunci cand vei porni pe drumul catre noua adresa.
Schimbarea de drag, destinata unui “voua”, este simpla decizie de a acorda sansa dialogului, si de a nu te sustrage examenelor zilnice, cea fara de care nota de finess dintre “acasa” si “in casa”, a celor doua adrese devine imperceptibila

Let’s do it…Romania – use condoms, make world a better place.

In primul rand, “do it” si/ in “Romania” sunt antonime, iar fraza rezultata este de-o naivitate “sinonima” cu prostia. Sambata, aprox 72000 de oameni si-au suflecat manecile, si inhibat simturile olfactive pentru a strange shit-urile din natura produse de shiturile naturii – tiganii, cocalarii si in general iubitorii de mici si bere la pet.
Cauza = specimenele mai sus amintite. Efectul= gunoi
Concluzie : 72000 de creiere atrofiate si corigente la logica.
Sa zicem ca s-a spart o teava. O sa ma pun sa dau cu mopul sperand ca rezerva de apa a orasului se va termina, sau chem instalatorul? Grea decizie, intr-adevar. “let’s do it romania” da cu mopul. Cine are bani sa faca gunoi in natura? Nu cumva aia care intra cu masina prin paduri/parcuri/ plaje isi etaleaza lesa de aur in timp ce cu o mana dau mai tare maneaua si cu cealalta deschid portierele/discoteca ambulanta? Nu cumva aia, care inainte de a intra cu masina, in curtea tapitata de marmura intind covorasul rosu?
Bine ca romanii aduna shiturile celor din cauza carora suntem priviti in strainatate ca ultimii infractori/ prostituate. Injuram, dar le strangem gunoiul.
Multumiti sa fie cei care mai au din ce face gunoi acasa, pentru ca din firimituri de paine, apa sau faina de malai nu se strange cine-stie-ce.
Campania asta dovedeste ca o parte infima a populatiei se poate mobiliza. Momentan, mult prea imprastiat.
Tara arde, baba-si aduna gunoiul. Pardon, il muta pentru o zi, dintr-o parte in alta.

Leapsa - 20 de lucruri care imi plac (din motive evidente, nu o voi trimite mai departe, fie ca va fi vorba de ceva blestem, cancer de creier, etc)

1. argumentele bine structurate, gandirea critica, scrisul corect gramatical, punctualitatea

2. esarfele, sacourile, camasile, ceasurile

3. periutele de dinti sofisticate, lidocaina

4. vacile , cainii basset si za’ cat.

5. gara – oamenii vin, oamenii pleaca indiferent de ora, drum sau tren.

6. piata de duminica dimineata – agitatia, si multe chestii colorate

7. chitarile ibanez , ipodul, si prinzatoarele de cabluri thomann

8. tigarile si shop-urile de tabac

9. incaperile aerisite, covoarele verzi

10. south park , Elvira Kurt

11. cafeaua, tigara, presa de dimineata si Jonsi/Waldeck

12. dave matthews band, in timp ce conduc

13. ploile torentiale de vara, fulgerele si mirosul asfaltului ud

14. toate noptile in care ii spun “noapte buna” si o strang in brate

15. zapada, schiurile si vinul fiert pe partie. Varianta urbana : cafeaua pe o banca plina de zapada

16. fotografia

17. ziua in care imi primesc salariul

18. oamenii pe care desi ii vad mai rar, stiu exact de unde sa-i iau. (reciproca valabila)

19. spatiul personal

20. revistele din baie, prosoapele pufoase, za' cat cand toarce.

(un)disclosed desires

A afirma faptul ca nu vei da curs unei actiuni de teama rezultatului final, -anticipat ca fiind unul care trage spre indragostire- e cat se poate de trist. A spune cuiva " te iubesc", ca mai apoi cele de mai sus, e pur sadism. sau curaj. Depinde de perspectiva. A spune "Acasa" celui de langa tine urmat de fraza cu care am inceput textul e ca si cum s-ar darama un stalp de inalta tensiune in mijloc de noapte -ramai in bezna- si, desi stii unde sunt lucrurile, tocmai te-ai impiedicat de prag. A spune, ca si contra-actiune ca va urma si pentru el/ea, inevitabil o alta indragostire e efectiv ping-pong cu matze moarte. A da o replica de genul " a dori si altceva din curiozitate nu e de condamnat" e nebunie curata. Dar, e rational, corect, si denota respect fata de dorinta exprimata. Evident, chiar nu e de condamnat, si in nici un caz, nu e fair sa tragi in directia opusa. A nu dori sa auzi despre o posibila indragostire denota nepasare/indiferenta/frica. Pe de o alta parte, a auzi e tortura psihica. A incerca sa asimilezi/integrezi informatia in propriul sistem e masochism. A trata situatia calm, prin discutii rationale samd, e un simplu artificiu de calcul. o bariera formata de insecuritati...caramida peste caramida. Sa nici nu-ti vina sa crezi, e absout normal.
Era sa intreb. M-a oprit confirmarea.

There's nothing done that won't reflect

" Repetat, ma bucur pur si simplu ca-mi apari pe Mess si folosesti doua vocale in plus, la un simplu "daaa". Te vad zambind si spunandu-l in persoana, fericita."
Timpul trece, dar macar unii oameni, sa mai stea putin...si atat.

press the button

In virtutea unei experiente repetate si necesare pana la urma, aceea a mijloacelor de transport in comun -inca o tema recurenta in preocuparile mele socio-textuale- teoretic, bucurestenii, au invatat doua lucruri aflate in raport de "polaritate" :
1. Butonul de la tramvai se apasa, in timp ce 2, cel de la metrou nu se (mai) apasa [decat daca se aprinde], pentru deschiderea usilor. Asadar chestiunea e simpla; si totusi sunt destui care nu par sa aiba aceeasi parere:
A) Sunt aia din metrou care inca nu au inteles mecanismul cu usile, butonul si luminita. Sau efectiv refuza sa inteleaga, de data asta dintr-un soi de "orgoliu butonal", caci nici nu opreste bine in statie, ca si intind mana sa apese insistent, nu de putine ori cu o anume enervare, pentru ca apoi usile sa se deschida dupa propria logica, dar aceasta deschidere "de la ei" sa coincida cu forta (inutila, fireste) exercitata de degetul perseverent, iar eroul nostru sa iasa triumfator, cu superioritatea succesului intiparita in privire;
B) Apoi sunt aia din tramvai, de 2 categorii: 1. cei care stau ca idiotii - absenti sau pur si simplu ignoranti, desi e greu de crezut ca inca n-au sesizat "skepsisul" - asteptand in zadar deschiderea automata a usilor pana se trezeste unul in ultimul moment, care sa strige "apasati butonul!"; si 2. cei care, dintr-o precautie excesiva, fie te-ntreaba - desi tocmai te-ai orientat in mod vizibil spre usa - daca cobori, fie incep sa apese repetat pe buton, in aceeasi disperare amintita, inca dinainte ca tramvaiul sa ajunga in statie, sau sa aiba ei senzatia inteligenta ca tu ai uitat sa apesi, avand ocazia sa-ti atraga atentia - prematur - si sa-si afiseze apoi triumful absurd.
Tot acest minutios demers arata cum noi (inca) nu avem la dispozitie un sistem de norme comportamentale, un cod al gesturilor sociale, care, folosite adecvat, sa ne normalizeze relatiile chiar si-n cele mai banale contexte.

old people

"Fa-te ca nu-i observi", asta a fost ultimul sfat in materie de batrani stresa(n)ti.
Pai, cand toata ziua ai ocazia sa imparti si pentru 10 minute spatiul vital cu batranii, te cam intrebi cu ce gresesti cand ti se spune"tineretu' din ziua de azi". Desi, pana la un punct te abtii sa nu-i observi, cu siguranta ei te vor "observa". Ajungi in statia de tramvai. Prima chestie batatoare la ochi este o banca plina de pensionari. Chiar daca mai este un loc liber, nu ai dreptul sa te asezi, iei in calcul posibilitatea, ca acel petec ramas liber sa fie "rezervat" prietenei unei babe, sau duhului sfant. Daca totusi ai decis sa te asezi, iar pe"margine" a ramas vreun mos care te injura de dumnezei din privire, mai bine cedezi locul, inainte ca personajul sa inceapa sa vorbeasca. Nu-ti doresti sa te certi cu un batran, mai ales cu posesorii unor adevarate arme/bastoane, fiindca s-ar putea sa te pocneasca. De obicei, cand mijlocul de transport in comun isi face aparitia, se dezlantuie haosul, si brusc batranul pe care il dor picioarele si se vaita de parca acum ar muri, isi face "upgrade"la precara conditie fizica/psihica si incepe sa te calce pe nervi sau pe ce apuca. Desi, poate esti primul la "coada" de la intrarea in autobuz, nu ai dreptul sa te urci inaintea lor, motivul fiind lipsa de respect.Paradoxal, desi batranii sunt adevarati kamikaze, aruncandu-se in fata tramvaiului sa prinda un loc liber, foarte rar se intampla sa fie calcati de acesta...